Limbajul Trupului


Câteva gesturi


Ridicatul din umeri este un bun exemplu de gest universal, care se utilizează pentru a semnala că o persoană nu ştie sau nu înţelege despre ce se vorbeşte. Este un gest compus, alcătuit din trei părţi principale: palmele deschise, umerii ridicaţi şi sprâncenele înălţate.
Gestul ”inel” sau ”OK”. Acest gest a fost popularizat, în Statele Unite ale Americii, la începutul secolului al XIX-lea, probabil de ziarele care în acea vreme au facut o modă din a utiliza iniţiale pentru prescutarea frazelor uzuale. Există multe păreri diferite privind semnificaţia iniţialelor ”OK”. După unii, ele înlocuiesc expresia ”All correct” (totul este in ordine), care putea fi scrisă în mod greşit ”Oll korrect”; după alţii, ele ar marca opusul lui ”knock-out”, adică K.O. Sensul lui ”OK” este indentic în toate ţările vorbitoare de limbă engleză, şi, deşi acest sens s-a răspândit în întreaga Europă şi Asie, în anumite locuri originea şi sensul gestului sunt diferite. În Franţa, de exemplu, gestul ”inelului” semnifică şi ”zero” sau ”nimic”; în Japonia poate însemna ”bani”; în unele ţări mediteraneene este un sens pentru gaură şi adesea se utilizează pentru indicarea homosexualităţii.
Gestul degetului mare ridicat. În Marea Britanie, Australia şi Noua Zeelandă gestul degetului mare ridicat are trei înţelesuri: îl folosesc, de obicei, autostopiştii când doresc să fie primiţi într-un vehicul; este un semn de OK; iar atunci când degetul mare este ridicat brusc, el devine un semn de insultă, având un sens ordinar, obscen. În unele ţări, cum este Grecia, acest gest înseamnă ceva trivial şi ne putem închipui dilema unui autostopist australian utilizând acest semn printre greci. Când un italian numără de la unu la cinci, el foloseşte acest gest pentru ”unu”, iar degetul arătător va fi ”doi”, în timp ce majoritatea australienilor indica numărul ”unu” cu degetul arătător şi numărul ”doi” cu cel de mijloc. În acest caz degetul mare va reprezenta numărul ”cinci”. Degetul mare este utilizat, în combinaţii cu alte gesturi, şi ca semn al puterii şi superiorităţii sau în situaţiile când cineva vrea să ne îmbrobodească.
Semnul "V". Acest semn este răspândit în întreaga Australie, Noua Zeelandă şi Marea Britanie şi semnifică ceva trivial. Windston Churchill l-a pupularizat ca semn al victoriei in timpul celui de-al doilea război mondial, numai că, în versiunea sa, palma arăta spre înafara, pe când palma întoarsă spre vorbitor reprezintă varianta insultătoare, obscenă. Totuşi, în cea mai mare parte a Europei şi versiunea cu palma spre interior înseamnă "victorie", aşa că un englez care utilizează acest semn în sens de trivialitate îl va ului, probabil, pe interlocutorul său, care se va intreba la ce victorie s-a gândit oare englezul. Acest semnal înseamnă şi numărul "doi" în multe locuri din Europa; dacă eropeanul insultat este barman, drept răspuns el poate oferi englezului sau australianului două halbe de bere. Aceste exemple arată că interpretarea greşită a Gesturilor poate provoca consecinţe neplăcute şi ca întotdeauna trebuie să luăm în consideraţie mediul cultural al oamenilor înainte de a trage concluzii pripite din limbajul trupului sau a gesturilor lor.
Mâna sprijinită pe obraz. Cu degetul arătător ridicat, în timp ce un alt deget acoperă buzele, iar degetul mare spijină bărbia. Dovezi în plus că acest ascultător il priveşte în mod critic pe vorbitor sunt picioarele aşezate stâns unul peste altul şi celălalt braţ pus de-a curmezisul pe piept, precum şi capul şi bărbia lăsate uşor în jos. Această ”propoziţie” non-verbală afirmă ceva de genul următor: ”Nu-mi place ce spuneţi şi nu sunt de acord cu dv.”.
Dacă un copil de cinci ani spune o minciună părinţilor, el îşi acoperă de îndată gura cu o mână sau cu amândouă, ca în imaginea alăturată.Gestul acoperirii gurii alertează părinţii în privinţa comiterii minciunii. Acest gest va fi utilizat şi în continuare, în decursul întregii vieţi, modificându-se doar viteza aplicării lui.
Când minte, un adolescent îşi ridică şi el mâna la gură ca şi copilul de cinci ani, dar, în loc de acoperirea bruscă a gurii, degetele vor mângâia uşor buzele ca în imaginea alăturată.
Când adultul minte, creierul său dă ordin mâinii să acopere gura pentru a stopa cuvintele mincinoase, ca şi comportarea copilului şi al adolescentului, dar, în ultima clipă, mâna va aluneca mai departe pe faţă şi va atinge nasul. Acest gest nu este altceva decât varianta rafinată a gestului de acoperire a gurii folosit in copilărie şi exemplifică faptul că, odată cu îmbătrânirea omului, multe din gesturile sale devin mai rafinate şi mai puţin vizibile. Aceasta înseamnă că este mult mai dificil să citeşti gesturile unui om de cincizeci de ani, dacât ale unuia mult mai tânăr.